Regizoare, directoare a teatrului „Țăndărică” din București, cofondatoare a Institutului Internațional de Marionete și al Scolii Nationale Superioare a Artelor Papusaresti ESNAM care ii poarta numele, la Charleville-Mézières, Franța Născută la 4 ianuarie 1926, la Iași – Viața sa este legată de universul moldav, prin copilărie. Toate biografiile sale trec direct la anul 1949 când, la doar 23 de ani, Margareta Niculescu a fost numită director al Teatrului de Păpuși - Țăndărică.  Dar, perioada dintre 1926 și 1941 a copilăriei și adolescenței, păstrată cu discreție și eleganță în spațiul personal, a avut, cu siguranță, un rol important în devenirea sa; visele construite de fata care privea de la fereastra casei, de pe strada Brăteanu, către Teatrul Național au sădit dorința de a trăi în lumea artei.  Visa să fie violonistă, visa să trăiască pe scenă, visa...! Avem șansa unei mărturii: „Înainte de război, obișnuiam să cânt la vioară și să merg la spectacolele de la Teatrul Național din Iași, orașul meu natal. Mai târziu am fost tentată de jurnalism, apoi de activismul cultural. Niciodată nu am planificat sau nu am ales nimic. A fost o șansă că m–au ajutat să îmi găsesc direcția.”  [ *** - Passeurs et complices/ Passing it on, Institut International de la Marionnette, l’Entretemps 2009, p. 28, trad. n.]

Este posibil să nu fi „planificat” un anume traseu al carierei, dar tot ceea ce a împlinit, de-a lungul vieții, ne dovedește tăria de caracter, determinarea și abilitățile de leader ale adolescentei Margareta Niculescu, care a trecut peste brutaliatea unui timp al războiului și ororilor. Zona centrală a Iașului – inclusiv zona Cuza Vodă, unde a copilărit, ne reamintește de momentele care au schimbat destinele multor familii. Epoca postbelică  și-a pus și ea amprenta; Dan Lucian Teodorovici, autorul romanului Matei Brunul, ne ajută să descifrăm, printre rânduri, frământările acelor vremuri. Biografia Margaretei Niculescu poate reprezenta o lecție de viață, la care ne putem întoarce, pentru a reflecta importanța valorilor asumate prin educație. Dialogurile purtate cu fiica sa, regizoarea Irina Niculescu, ne relevă și un anume profil al Școlii românești (ieșene!) din perioada aceea, în cadrul căreia leaderul s-a format. Nu vom ști niciodată ce a dus mai departe, dar putem intui.  Perioada 1941 – 1949 poate fi considerată una a formării atitudinale – fără declarații, fără bravadă sau victimizare, dar (mereu) deschizătoare de drumuri; a învățat de la viață și apoi din Institut. La o jumătate de veac după război, în 1994, conturându-i portretul, Alain Recoing amintește faptul că regizoarea i-a invocate un dialog cu Jean Duvignaud: „A la questions: est-ce que la société humaine pourrait vivre sens culture? Il repond : a la nécessité de l’être humain.” Cultura, teatru, metafora au reprezentat și pentru ea „necesități”. CV–ul său, ne ajută să descifrăm patru cuvinte cheie: exigența, voința, inspirația și excelența. Călătorind la Centrul de cercetare al Institutului Internațional de Marionete și al Școlii Superioare Naționale a Artelor Păpușarești „Margareta Niculescu” – cunoscută ca ESNAM -, putem găsi dovezi ale viziunii și implicării sale, în tot ceea ce a creat.

Sinteza, cuprinsă în toate documentele, studiile și volumele de specialiate, ne determină să remarcăm: 1949 – 1986 – director al Teatrului „Țăndărică”, București. 1953 – absolventă a Facultății de Regie, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, din București, unde, timp de patru ani, a studiat regia. „Director și student: este o combinație destul de neobișnuită.”  - cum ea însăși mărturisea. 1957 – membră a Comitetului Executiv al UNIMA - Union Internationale de la Marionnette. 1958 - la București, a fondat primul Festival Mondial de teatru de păpuși din România. 1969 – 1984, a coordonat, în Teatrul Țăndărică, din București, seria Nocturne 9 ½. 1972 – 1976, a fondat Studioul păpușarilor, prin intermediul căruia viitorii erau antrenați - în arta actorului și animarea păpușilor. 1981 – Jacques Felix creează, împreuna cu Margareta Niculescu și Henryk Jurkovski, la Charleville-Mézierès, Institut International de la  Marionnette. 1987 – înființează, sub auspiciile Ministerului de Cultură, prima  Școală de studii superioare, din Franța, dedicată formării artistilor păpușari - École Nationale Supérieure des Arts de la Marionnette, la Charleville Mézières, cu un program unic, multidisciplinar, care a inspirat un nou tip de pedagogie, în interiorul căreia pot fi recunoscute reverberații ale preocupărilor pentru experimentul teatral, care i-au marcat atât viziunea managerială, cât și spectacolele. 1988 - înființează Editura I.I.M., cu un program editorial bine definit. Astfel, ea a pus bazele unui program editorial care a debutat cu crearea revistei anuale „Puck – La marionnette et les autres arts”, o publicație de referință în domeniu.  În anii următori au urmat diferite lucrări.  În 2002, în calitate de președintă a UNIMA, Margareta Niculescu a fondat revista internațională trilingvă „E Pur Si Muove – the Puppet Today”.  A susținut cercetarea prin scrieri și a coordonat colecția „La main qui parle”, o coeditare  a editurii L'Entretemps, împreuna cu IIM Editions. 1996 -  marchează deschiderea  Școlii franceze spre domeniul cercetării, odată cu crearea, Centrului de rezidență pentru tineri creatori și cercetatori – La Villa d’Aubilly. Fiecare etapă a reprezentat un pas ce a urmat, în mod firesc, conform principiului: „necesitatea este mama creativității”. A activat ca directoare ESNAM, până în decembrie 1998. 19 august 2018 – Margareta Niculescu pleacă într-o altă  … Călătorie.

Spectacole regizate (selecție) Umor pe sfori,  (1954) Mâna cu cinci degete, scenariu Mircea Crișan, (1958), Cartea lui Apolodor, după Gellu Naum, (1962), Eu și materia moartă – realizat cu participarea marelui actor comic Mircea Crișan (1964), Cele trei neveste ale lui Don Cristobal, scenariu de Valentin Silvestru, după F. G. Lorca, , (1965) Peer Gynt , realizat la Teatrul Regal Riksteatret în Norvegia, (1968/ 1978) Aligra și Ninigra, de Nina Casian, (1972/ 1974) Crăiasa zăpezilor,  după H. C. Andersen, scenograf Sever Frențiu (montat la Oslo - 1980), Fabule, după Hans Sachs, (la Magdeburg), Pinocchio, (la Belgrad).

Articole/ Studii  Margareta Niculescu, membru în colegiul redacțional și „Prefață” la volumul Teatrul de păpuși în lume; Jocul de păpuși contemporan în cuvânt și imagini, Editura Meridiane, București, 1966 Margareta Niculescu, Expresia poetică a marionetei, în Revista „Teatrul”, Nr.12, anul XII, decembrie, 1967, București Margareta Niculescu On the path of experimentation, în volumul Passeurs et complices/ Passing it on, editori : Institut International de la Marionnette et l’Entretemps, (coordonator colecție „La main qui parle” – Margareta Niculescu), 2009 ( este și coordonatorul volumului).

Referințe – în ordine cronologică Letiția Gîtză, Iordan Chimet, Valentin Silvestru, Teatrul de păpuși în România, Editura Meridiane, București, 1968 Al. Popovici, Margareta Niculescu, în Revista „Teatrul”, Nr. 4, anul.IX.aprilie, 1964,  București https://biblioteca-digitala.ro/reviste/revista-teatrul/Teatrul-Nr.4.anul.IX.aprilie.1964.pdf Dana Crivăț, Cele Cele trei neveste ale lui Don Cristobal, în Revista „Teatrul”, Nr. 5, mai, 1966, București https://biblioteca-digitala.ro/?volum=1453-5-1966--teatrul Mihai Nadin, Trei spectacole pentru copii, în Revista „Teatrul”, Nr. 3, martie, 1976, București Valeriu Ducea, Săptămâna teatrelor de păpuși, în Revista „Teatrul”, Nr. 2, februarie,  1978, București Sanda Diaconescu, Elogiul Modestiei – Margareta Niculescu, în Revista Teatrul, Nr 11, noiembrie, 1979, București. https://biblioteca-digitala.ro/?volum=1604-teatrul--11-1979 Alain Recoing, A Portrait – Les Masques de Margareta Niculescu, în Revista „Ṁu – L’autre continent du théatre”, nr. 4, Automne, 1994 (coordonator Cristian Pepino), Dicționarul Teatrului de Păpuși, Marionete și Animație din România,  Editura Ghepardul, Galați 1999 (documentare și coordonare proiect: Cristian Pepino), Teatrul de Animație în România,  Teatrul de Animație Țăndărică, București, 2018 Anca Doina Ciobotaru, Margareta Niculescu – A Portrait throughout a Century, în Revista „Colocvii Teatrale/ THEATRICAL COLLOQUIA”, nr. 25,  2018, Artes, Iași Biografie pe platforma internațională World Encyclopedia of Pupettry Art https://artes-teatru.ro/pdf/colocvii26.pdf Mențiune nominalizare pe website-ul UNITER https://wepa.unima.org/en/ Biografie pe website-ul Teatrului Țăndărică din București https://dmtr.ro/wp-content/uploads/2020/06/sobre-Margareta-Niculescu.pdf

École Nationale Supérieure des Arts de la Marionnette (ESNAM)

https://www.ardennes.com/en/cultural-activity/national-school-of-puppetry-margareta-niculescu/ https://artsdelamarionnette.eu/index.php?lvl=cmspage&pageid=23&id_rubrique=332 https://www.unima-usa.org/blog/2022/1/11/cole-nationale-suprieure-des-arts-de-la-marionnette-esnam-honors-margareta-niculescu https://www.imdb.com/title/tt11143044/?ref_=nm_ov_bio_lk https://aict-iatc.org/en/in-memoriam-margareta-niculescu/ https://www.unima.org/en/passing-of-margareta-niculescu/ https://alchetron.com/Margareta-Niculescu https://en.wikipedia.org/wiki/File:Margareta_Niculescu,_Antigona_Papazicopol_%C8%99i_Ioana_Constantinescu.jpg Vișniec, Matei - https://www.rfi.ro/special-paris-105384-margareta-niculescu-marea-doamna-artelor-marionetei-s-stins-din-viata/ Biografie publicată pe platforma Jurnal FM https://artes-teatru.ro/pdf/colocvii26.pdf https://www.dmtr.ro/artist/niculescu-margareta/ https://www.youtube.com/watch?v=zSAgH1h3EQ8