NATALIA DĂNILĂ
Căutând informații, am descoperit Adevărul (... online[1]), care ne amintește ce uităm trecând pe lângă clădirea Teatrului „Luceafărul” din Iași: aici și-au zidit parte din viață Natalia Dănăilă (Lulușa) și regizorul Constantin Brehnescu (Titi). Cu ceva timp înainte de a pleca printre stele, într-o scurtă întâlnire, domnul Titi mi-a mărturisit: „Undeva, într-un colț al Teatrului, Lulușa și-a lăsat amprenta palmei, pe cimentul încă umed, dar ... nu îți pot spune unde ... sau, poate, într-o zi am să-ți spun...”. Aceea zi nu a mai venit - cred că e mai bine așa -, dar, citind una dintre cărțile sale de mărturisiri, m-am apropiat de loc: „Curioși și nerăbdători de a ajunge cât mai repede la locul unde se pregătea isprava, din neatenție, Lulușa a alunecat pe un ciob de marmură și, din reflex, s-a sprijinit de un perete proaspăt acoperit cu mortar. Nu se întâmplase mare lucru, din pricina asta am râs și atunci îndeajuns, doar că palma ei rămăsese imprimată pe acel zid.
[1] Adevărul,„Ieşenii care dau viaţă păpuşilor copilăriei”, 2010
<< Poftim, i-am zis eu în spirit de glumă, ți-ai și pus amprenta pe teatru! Fără îndoială că gestul tău a fost premeditate! >> (…) Și bănuiesc, fără putință de tăgadă, că sub stratul acela subțire de tencuială amprenta Lulușei a rămas intactă.”[1]
Clădirea Teatrului „Luceafărul” reprezintă, în fapt, materializarea teatrului visat[2]...
[1] Constantin Brehnescu, Ce ne-ai făcut, domnule?! , Editura Timpul, Iași, 2013, p. 8
[2] Constantin Brehnescu – Teatrul visat, Editura Timpul, Iași, 2012
Clădirea Teatrului „Luceafărul” reprezintă, în fapt, materializarea teatrului visat[1]...
Sintetizând, așa cum am învățat de la domnia sa, de-a lungul anilor, reținem:
- S-a născut la 13 decembrie, 1936, la Murgeni, județul Vaslui;
- În 1959 a absolvit Facultatea de Filosofie-Ziaristică a Universităţii Bucureşti;
- 1959 – 1966, o perioadă de încercare, pe parcursul căreia a împlinit funcția de redactor șef la „Revista de uzină” (Antibiotice” Iași) și redactor șef „a stației de radio-amplificare a orașului”; a cunoscut și depășit presiunea cenzurii ideologice, care se manifesta violent în aceea epocă, dar a rămas în Iași – pentru totdeauna.
- 1966 – 1972, redactor principal al „postului Radio- Iași” - realizator de emisiuni „Teatru la microfon" şi „Actualitate teatrală"; responsabilă cu teatrul –lectură, poezie și dramatizări.
- 1968 – 1972, secretar literar al Teatrului de Păpuși. A aplicat și promovat lecția recunoștinței: „Am avut şansa şi norocul de fi secretarul literar al lui Manole Foca. A fost un om de la care aveai ce învăţa. Lui i se datorează faptul că teatrul de păpuşi a trecut de la stadiul de amatorism la profesionalism", spune Natalia Dănăilă, regizor şi fost director la <<Luceafărul >>". (https://adevarul.ro/stiri-locale/iasi/iesenii-care-dau-viata-papusilor-copilariei-1059468.html) În fapt, povestea, uneori, despre biletele cu citate relevante pe care Manole Foca i le lăsa, în perioada în care a fost secretară literară; un mod discret și elegant prin care maestrul și-a crescut colaboratorii.
- 1972 – 1989; 1991 – 1992, director şi Regizor la Teatrul pentru Copii şi Tineret „Luceafărul" Iaşi. A slujit teatrul cu pasiune și viziune, determinând, în 1973, schimbarea profilului instituției și apariția primului teatru „pentru copii și tineret”, din România. În perioada 1977 – 1987 (după demolarea vechiului Teatru de păpuși, fosta sală „Dacia”, afectată de cutremur), a fost implicată în amplul proiect de construire a actualei clădiri a Teatrului „Luceafărul”.
- A iubit tinerii și i-a educat să devină păpușari ... liberi; împreună cu Emil Coșeru, Sergiu Tudose, în 1990, a reînființat, în cadrul Academiei de Arte „George Enescu”, Departamentul de Teatru, reparând rana produsă de desființarea abuzivă, din 1952, a Institutului de Teatru „Matei Millo”; astfel, a apărut primul program universitar din țară dedicat pregătirii actorilor mânuitori de păpuși și marionete. În fapt, în 1988, a încercat (alături de Ștefan Oprea și Constantin Paiu) să înființeze un program de studii destinat pregătirii păpușarilor; viziunea sa nu a fost împărtășită de autoritățile comuniste. În 1990 era (deja) pregătită.
- A mers mai departe, chiar și când s-a întâlnit cu nedreptatea.
- A trăit intens fiecare secundă; a dat sens cuvântului VOINȚĂ.
Regie spectacole (selecție):
Poveste din pădure, regie, dramatizarea C. A. Ciubotaru, scenografia C-tin Brehnescu ( 1980)
Mary Poppins – scenariu Silvia Kerim, scenografia Marfa Axenti, muzica Cristian Misievici (1983)
Magazinul cu jucării, de Al. T. Popescu, scenografia Axenti Marfa (1983)
Baltagul – scenariu Constantin Paiu, scenografia Marfa Axenti (1986)
Mări sub pustiuri, regie și adaptare scenică după D. R. Popescu, scenografie Rodica Arghie, muzica Anda Tăbăcaru (1986)
Frumoasa din Pădurea Adormită, scenariu Silvia Kerim, scenografia Mioara Buescu, muzica Anda Tăbăcaru (1989)
Ala-Bala, 1991,
Sânziana și Pepelea, adaptare după Vasile Alecsandri, ( stagiune 1993 – 1994, UNAGE Iași)
Tragedia regelui Otakar și a prințului Dalibor, adaptare după George Călinescu (stagiune 1994 – 1995, UNAGE Iași
O noapte furtunoasă, scenografia Costache Siriteanu, adaptare după I. L. Caragiale (stagiune 2001 – 2002), UNAGE Iași
Spectacole TV
O noapte furtunoasă, (spectacol cu păpuși), 2002, TVR Iași
Teatru Radiofonic
Micul Prinț – adaptare după A. de Saint Exupery, (1995 – Radio Iași)
Amintiri din copilărie – adaptare după Ion Creangă, (1995 – Radio Iași)
Volume:
Natalia Dănăilă, Magia lumii de spectacol, Editura Junimea, Iași, 2003
Natalia Dănăilă, 25.000 de kilometri la Tropicul Racului; însemnări de călătorie, Editura Timpul, Teatrul „Luceafărul” Iași, 2014
Natalia Dănăilă, „Prefață” la volumul: Anca Doina Ciobotaru, Teatrul de animație între magie și artă, Ediția a II a, revizuită și adăugită, Editura Artes, Iași, 2013
Despre (Referințe)
Oltița Cîntec, 60 de stagiuni, Monografia Teatrului „Luceafărul” Iași, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Timpul, Iași, 2010
(coordonator) Cristian Pepino, Dicționarul Teatrului de Păpuși, Marionete și Animație din România, Editura Ghepardul, Galați, 1999
(coordonator) Prof.univ.dr. Anca-Maria Rusu, Școala Ieșeană de teatru: Istorie și actualitate prefața: prof.univ.dr. Constantin Paiu, Ediția a 2-a, revăzută si completată, Editura Artes, Iași, 2010
https://www.dmtr.ro/wp-content/uploads/2023/07/2_Margareta_Barbuta_Contemporanul_15_dec_1989.pdf
https://www.teatrultandarica.ro/personalitati-d/
- https://biblioteca-digitala.ro/?articol=59129-o-carte-despre-jocul-de-a-lumea-magia-lumii-de-spectacol-masti-papusi-actori-marionete-de-natalia-danaila--teatrul-azi--6-7-8-2004
- https://old.cimec.ro/Teatre/revista/1987/1987_mar.htm
- https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/interviu/teatrul-de-papusi-a-fost-o-bucurie-careia-m-am-dedicat-total-50053.html
- https://adevarul.ro/stiri-locale/iasi/iesenii-care-dau-viata-papusilor-copilariei-1059468.html
- https://www.teatrultandarica.ro/personalitati-d/
- Constantin Brehnescu – Teatrul visat, Editura Timpul, Iași, 2012
- Constantin Brehnescu, Ce ne-ai făcut, domnule?! , Editura Timpul, Iași, 2013
Premii:
1985 – „Premiul cel mai mai bun spectacol destinat copiilor” , acordat de Uniunea de Creație al Oamenilor de Teatru și Muzică din România, pentru spectacolul Mary Poppins .
Conform CV-ului său, „ în perioada 1972 – 1992, Natalia Dănăilă participă cu trupa de la Iași, în calitate de regizor și de director la cele mai importante festivaluri de artă păpușărească de unde se întoarce cu importante premii și distincții: Franța, Germania, Italia, Belgia, Ungaria, Bulgaria, Croația, Pol onia, R. Moldova, India, Pakistan, Siria, Iordania etc”.








