Florin Faifer este critic și istoric literar, teatrolog și lexicograf român, născut pe 14 Aprilie 1943 la Iași. Vine pe lume într-o familie erudită, fiind fiul Margaretei Faifer (născută Irimia) și al lui Laurențiu Faifer. Margareta s-a născut la Bivolari, județul Iași (pe 10 Noiembrie 1914), fiind un reputat medic endocrinolog și remarcându-se în domeniul literaturii cu poezie, epigrame sau scenete. Mama sa a fost membru de onoare al Uniunii Epigramiștilor din România. Laurențiu Faifer s-a născut în Iași (pe 1 Ianuarie 1916) și a urmat o carieră pedagogică, fiind profesor la Școala Normală „Vasile Lupu”și la Liceul Internat „Costache Negruzzi”. La Institutul de Perfecţionare a Cadrelor Didactice din Iaşi, tatăl său a fost conferențiar și șef de catedră. La rândul său, este autorul unor volume apărute postum: Teatru (1994), Infernul și alte scrieri (2011), Teatru în versuri (2012) și a fost tentat de critica literară, scriind Primele amintiri în literatura română: Teodor Vârnav, Istoria vieții mele, un studiu apărut în 1973, în Anuarul de Lingvistică și Istorie Literară. Despre Laurențiu Faifer, criticul Constantin Ciopraga nota: „A fost, poate, ultimul boem intelectual în tradiția boemă ieșeană, disertiv și visător, cu ceva dintr-un Păstorel volubil și atașat, cu ceva dintr-un Raymond Queneau moldovean, dar și cu ceva de privitor modern răsucindu-se printre frunze din cronici”.

Personalitatea lui Florin Faifer este strâns legată de spațiul cultural ieșean, urmând tot ciclul școlarității în orașul natal. Urbe căreia îi observă „atmosfera inconfundabilă (...), unde poezia şi artele au înflorit ca într-o «mică Atenă», cum avea să spună George Enescu” (Preumblări în trecut în revista „Scriptor” ). Cursurile liceale au loc în cadrul secție „umanistice” la școala medie (liceul) „Costache Negruzzi”, pe care o termină în anul 1961, când obține Diploma de Maturitate. În 1966 este absolvent al Facultății de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Se angajează la Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” din Iași (Academia Română), în cadrul sectorului de istorie literară, unde a fost avansat ca cercetător științific principal. A colaborat aici la Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979) (lucrare monumentală publicată de cercetătorii literari de la Institutul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, azi Institutul de Filologie Română „A. Philippide"”) și la Dicționarul general al literaturii române (DGLR) (coordonat de Academicianul Eugen Simion).

În 1989 a obținut titlul de doctor în filologie, sub coordonarea profesorului I. D. Laudat. Teza se intitula Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar și a apărut ulterior în formă monografică. Cariera sa în teatru începe în 1991, cu „puterea de convingere a ispititorului din miez de noapte”, când Val Condurache îi telefonează cu propunerea de a ocupa postul de secretar literar al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Mandatul îl încheie după patru ani, dar în tot acest timp, Florin Faifer mărturisea că „Cercetătorul din mine (...) se învăluie într-o discreție absolută. Iar în locul lui se posteaza fără «sfâșieri» și fără dileme, cu tandrețe și, sper, cu luciditate, secretarul literar” (Florin Faifer, Ispitirea din miez de noapte în revista „Teatrul azi”).  Florin Faifer a fost secretar de redacție al Anuarului de lingvistică și istorie literară (1988-1991) și face parte (din 1996) din redacția „Revistei române”.

Cariera didactică la nivel academic începe odată cu anul 2001, când a devenit profesor la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, în cadrul Facultății de Interpretare, Compoziție, Studii Muzicale Teoretice și Teatru (din care se va desprinde în 2012 Facultatea de Teatru). Aici a predat cursuri precum Istoria teatrului universal, Istoria teatrului românesc, Antropologie teatrală, până în 2015. Mai bine de cincisprezece ani (2003-2018), a slujit actului didactic și la cel mai înalt nivel al recunoașterii valorii sale, fiind profesor coordonator la Școala Doctorală Teatru a Universității Naționale de Arte „George Enescu”. În aceasta ipostază a îndrumat numeroase teze de doctorat, începând cu Figuri păpușărești în opera lui I. L. Caragiale (autor Aurelian Bălăiță), teză susținută în 2005, și finalizând cu Hamlet – triunghiul morții nebunie, iubire și nehotărâre (autor Alexandru Savu) din 2016. În tot acest timp, s-a îngrijit ca studenții săi doctoranzi (sau cei de la licență ori masterat) să publice în reviste literare ori academice. Dar, mai cu seamă, îi făcea vizibili scriind despre ei și despre activitatea lor ca tineri cercetători. În 2001, scria despre clasa de Actorie a Corneliei Gheorghiu și a lui Emil Coșeru că e „o promoție înzestrată, pe care critica, dar mai ales publicul din țară și din străinătate au primit-o cu simpatie și cu aplauze călduroase” (articolul Reverența de adio în revista „Teatrul azi”) Florin Faifer a avut o carieră remarcabilă în domeniul publicisticii. A contribuit la peste 55 de ziare și reviste ieșene și nu numai. Amintim dintre colaborările criticului publicații precum „Iașul literar” (debutul publicistic în februarie 1967), „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Anuarul de lingvistică și istorie literară”, „Revista română”, „Cronica veche”, „Expres cultural”, „Dacia literară”, „Scriptor”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Teatrul azi”, „Scena”, „România literară”, „Timpul”, ș.a. Lumea radioului l-a fascinat și deopotrivă l-a implicat creativ. Florin Faifer a susținut, la Radio Iași, din 1969 până în 2003, un serial despre literatura de călătorii și a participat la diferite alte emisiuni (aproape patru sute). A colaborat de asemenea în mai multe rânduri la Radio București.

Căutător neobosit, mânuitor rafinat al cuvântului, posesor al unei fibre solide de cercetător, constant atent la evitarea locurilor comune și fin ironist, Florin Faifer este autorul unor volume importante din sfera memorialisticii, istoriei și criticii literare. Amintim dintre acestea: Dramaturgia între clipă și durată, Editura Junimea, Iași, 1983; Semnele lui Hermes. Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar, Editura Minerva, București, 1993 (ediția a II-a, Editura Timpul, 2006, cu o prefață de Nicolae Mecu); Cordonul de argint (prefață de Liviu Leonte), Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1997; Efectul de prismă (prezentare - coperta a patra de Liviu Antonesei), Editura Cronica, Iași, 1998; Faldurile Mnemosynei, Editura Junimea, Iași, 1999; Pluta de naufragiu (prefață de Paul Cornea), Editura Cronica, Iași, 2002; Filtru, Editura Cronica, Iași, 2005; Incursiuni în istoria literaturii dramatice românești – Regăsiri, Editura Universitas XXI, 2008 (ediția a II-a: Dramaturgi români, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2009, ediția a III-a, Editura Universitas XXI, 2010; Incursiuni în istoria teatrului universal (de la origini până în Renaștere). Theatrum mundi, Editura Timpul, Iași, 2010; Incursiuni în istoria criticii dramatice românești, Zodia balanței (prefață de Marian Popescu), Editura Timpul, Iași, 2010. A colaborat la nouă volume colective, a îngrijit nouă ediții de carte, a semnat douăzeci de Prefețe, postfețe, contribuții în volume. Cariera sa magistrală a fost recunoscută și apreciată prin numeroase premii precum Premiul Academiei Române „Timotei Cipariu“ (ex aequo), pentru Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (acordat în 1981), Premiul Criticii, pentru cel mai bun secretar literar al anului, din partea Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, Secția Română (acordat în 1993), Premiul de critică al Asociației Scriitorilor din Iași, pentru Semnele lui Hermes (acordat în 1994), Premiul Asociației Scriitorilor din Iași, pentru volumul Efectul de prismă (acordat în 1999). În 2004 obține Ordinul „Meritul cultural“, în grad de Cavaler. Categoria A. Literatură, acordat de Președinția României, în 2008 primește Diploma de excelență, acordată de Asociația Scriitorilor din Iași. În 2010, volumul Dramaturgi români este încununat cu Premiul de critică și istorie literară al Asociației Scriitorilor din Iași, iar în 2012 volumul Incursiuni în istoria teatrului universal este apreciat cu Premiul „I. L. Caragiale” al Academiei Române. Florin Faifer a decedat pe 6 iulie 2020 la Iași.

Interviuri: Nicolae Busuioc în dialog cu Florin Faifer*, Expres Cultural, Nr.43